Legea nr. 247/2005, conține totodată forma finală inclusiv a Legii nr. 1/2000. Nu are rost ca la ora actuală să ne referim la ambele legi, deoarece Legea nr. 247/2005 conține toate reglementările specifice aplicabile composesoratelor. Firește, composesoratele sunt persoane juridice, iar averea composesoratelor se supune regulilor generale privind proprietatea, regulile specifice averii persoanelor juridice conținute de dispozițiile legislației civile, adică regulilor stabilite de Codul civil. Pe lângă aceste reguli sunt foarte importante excepțiile, adică regulile speciale referitoare la composesorate.
Regulile speciale și imperative sunt următoarele:
1.Regula indivizibilității, adică regula interdicției de partajare a terenurilor composesoratelor.
5.Regula posibilității înstrăinării cotelor indivize comune între membrii composesori.
Pentru o mai bună înțelegere se impune explicarea detaliată a acestor reguli.
1.Regula indivizibilității, adică regula interdicției de partajare a terenurilor composesoratelor. Evident, prin stabilirea indivizibilității forțate, s-a urmărit de către legiuitor păstrarea averii redobândite ca un întreg. Este vorba de terenuri mari, compacte, ale căror valori s-ar compromite prin partajare. Pe de altă parte s-a urmărit păstrarea unei tradiții moștenite din Evul Mediu sau, cel târziu din secolul 19.
Membrii coproprietari ai composesoratelor nu sunt avocați și nu cunosc regulile de funcționare ale acestor persoane juridice. Din acest motiv, cu ocazia adunărilor generale anuale, în mod repetativ, unul sau altul dintre coproprietari pune întrebarea: ”de ce nu împărțim pur și simplu pădurile și pășunile în parcele private conforme cotelor deținute de fiecare coproprietar?”. Această întrebare se bazează pe o reprezentare pe care o are fiecare cetățean, fără studii juridice, conform căreia, în caz de coproprietate nimeni nu este obligat a rămâne în indiviziune, regulă consacrată la modul general de Codul Civil al României în articolul 1143.
Totuși, în cazul composesoratelor nu se aplică principiul divizibilității averii din două motive. Primul motiv ar fi acela, că Legea nr. 247/2005 prevede la modul imperativ o indivizibilitate legală forțată, sancționând orice fel de partaj între coproprietari cu nulitatea absolută.
Al doilea motiv, ar fi acela că, în realitate, averea composesoratelor nu se află într-o stare de indiviziune adevărată. Composesoratul este unicul proprietar al averii proprii, membrii composesori sunt doar coproprietari aparenți, în ceea ce privește averea. Membrii composesoratului sunt doar asociați ai composesoratului ca persoană juridică. Din această cauză există practica notarială de includere în certificatele de moștenitori doar a calității de membru composesor în caz de succesiune, deoarece nu se produce vreun transfer real de proprietate. În caz de deces și moștenire corespunzătoare sau în caz de vânzare de cote între membrii, nu se produce vreun transfer real de proprietate, composesoratul va rămâne unicul proprietar.
2.Regula interdicției înstrăinării totale sau parțiale a terenurilor dobândite prin reconstituirea dreptului de proprietate. Composesoratul, nici prin hotărârea adunării generale nu poate înstrăina (vinde, schimba, dona etc.) terenurile redobândite, total sau parțial, sub sancțiunea nulității absolute a oricăror forme de înstrăinare.
În principiu, orice persoană juridică poate își poate înstrăina componente ale averii. Asemenea operațiuni se întâmplă de obicei în caz de lipsă de lichidități sau în cazul unor mutări dintr-o localitate în alta. Singura condiție a unor asemenea vânzări sau schimburi este luarea deciziei de înstrăinare de către Adunarea Generală a asociaților.
Însă, în cazul composesoratelor, nici adunarea generală nu poate decide vânzarea totală sau parțială a terenurilor redobândite în baza legilor de reconstituire a proprietăților. De ce? Pur și simplu, deoarece dispozițiile legale imperative interzic orice înstrăinare, sub sancțiunea nulității absolute a unor asemenea operațiuni juridice. Este vorba de dispozițiile Legii 247/2005.
Trebuie să remarcăm însă un lucru important, pentru înlăturarea unor confuzii. Composesoratul, ca orice altă persoană juridică are capacitatea de a dobândi bunuri imobile sau mobile după începerea funcționării. Este vorba de un fenomen destul de des. De exemplu, composesoratul își achiziționează o casă cu teren unde va avea sediul sau o mașină de teren pentru deplasare în păduri sau pășuni. De asemenea, poate face investiții achiziționând din profit terenuri agricole sau construibile. Asemenea bunuri nu sunt dobândite prin reconstituirea (restituirea) averilor antecesorilor, în consecință pot fi înstrăinate, bineînțeles, prin hotărârea adunării generale.
3.Regula interdicției înstrăinării oneroase sau gratuite a cotelor părți de proprietate de către membrii composesori față de persoanele străine, adică față de persoane neînscrise pe lista membrilor composesori.
Regula imperativă care interzice înstrăinarea averii composesoriale se referă și la cotele părți indivizibile comune deținute de către membrii coproprietari ai composesoratului. Prin înstrăinare se înțelege orice fel de transmitere de proprietate prin acte între vii. Cu titlu exemplificativ, sunt operațiuni juridice de transmitere a proprietății contractele de vânzare-cumpărare, schimb, leasing sau donație.
Regula protejează de fapt comunitatea rurală față de apariția unor speculanți, care ar putea achiziționa întregul composesorat.
Însă, interdicția poate crea probleme în fața întineririi organelor de conducere ale composesoratelor.
Dat fiind faptul că au devenit și devin coproprietari moștenitorii foștilor membrii composesori, după un timp, structura umană a composesoratului va fi alcătuită de persoane în vârstă. Copiii acestora sunt deja apți de activitate juridică, oameni activi și persoane cu studii superioare față de părinții lor. De multe ori, descendenții membrilor composesori înscriși pe listă ar fi mai capabili să activeze în cadrul organelor operative de conducere, adică ca membrii consiliului de administrație. Însă, există impediment legal în acest sens, deoarece nu sunt membrii composesori actuali, ci doar moștenitori virtuali.
Descendenții membrilor composesori sau soții acestora sunt persoane terțe, persoane străine față de composesorat, la fel ca orice alte persoane din afara structurii umane de proprietari. De multe ori, chiar statutele interzic activarea în organele operative de conducere ale composesoratelor unor persoane care nu sunt membrii composesori.
Deci, pentru o mai bună înțelegere, există o dorință reală, sesizabilă la nivelul comunităților composesoriale de a asigura participarea tinerilor la adunări generale sau ca membrii ai consiliilor de administrație. Problema se referă și la comisiile de cenzori. Dacă legea ar permite înstrăinarea cotelor părți indivize față de persoane neproprietare, atunci problema s-ar rezolva la modul simplu. Oricare dintre coproprietari și-ar înstrăina (de exemplu, prin donație) cota lui indivizibilă sau o parte a acestei cote copiilor. Interdicția legală pare destul de absurdă.
Pentru rezolvarea acestei situații, singura soluție ar fi constituirea unui uzufruct asupra părților indivize comune în favoarea persoanei dorite. O asemenea soluție este permisă de dispozițiile articolului 706 și următoarele din Codul civil. Un asemenea uzufructuar ar putea participa la adunările generale și ar putea candida la ocuparea unor funcții în cadrul consiliului de administrație sau în comisia de cenzori. Dar, în aceste cazuri și statutul trebuie modificat în sensul permiterii exercitării drepturilor corporative ale uzufructuarului. Cu ajutorul unui avocat bun, problemele de mai sus se pot rezolva, în sensul legalizării lor.
4.Moștenirea legală sau testamentară a părților indivize comune, cu respectarea regulilor imperative succesorale stabilite de legislația civilă în vigoare.
Scopul composesoratelor a fost multiplu. În evul Mediu, composesoratele aveau o puternică funcție militară. Dar, scopul lor economic nu se putea nega niciodată. În decursul secolului 19. scopul economic și social a devenit preponderent. Or, asemenea scopuri pot fi asigurate doar prin caracterul perpetuu al composesoratului.
Perpetuarea funcționării unui composesorat se asigură prin moștenirea cotelor părți de către succesorii legali sau testamentari. Legea 1/2000 a permis doar moștenirea legală a cotelor părți, instituind interdicție a moștenirii pe cale testamentară. Legea 247/2005 a înlăturat interdicția transmisiunii succesorale pe cale testamentară.
Însă, este important a se clarifica obiectul moștenirii în cazul composesoratelor. În limbaj juridic se pune întrebarea, ce intră în masa succesorală în cazul composesoratelor? Obiectul masei succesorale în aceste cazuri este cota de proprietate ori doar calitatea de coproprietar? Dacă obiectul succesiunii îl constituie transferul unei proprietăți pe cote, atunci, privit la modul pragmatic, s-ar plăti o taxă succesorală notarială corespunzătoare valorii cotei. De exemplu, dacă vorbim de o cotă de 1% (1/100-a parte) dintr-un composesorat care deține 1000 de hectare, obiectul transmiterii succesorale ar fi un teren de 10 hectare (aflată în coproprietate). În unele cazuri ar rezulta taxe notariale uriașe, care ar putea concura sau chiar întrece valoarea reală a bunului moștenit.
În realitate, așa cum am arătat și cu ocazia regulii numărul 1 de mai sus, unicul proprietar al averii este composesoratul, ca persoană juridică. Membrii composesoratului sunt doar asociați ai composesoratului ca persoană juridică. Din această cauză s-a format practica notarială de includere în certificatele de moștenitori doar a calității de membru composesor în caz de succesiune, deoarece nu se produce vreun transfer de proprietate.
5.Regula posibilității înstrăinării cotelor indivize comune între membrii composesori. Legea nr. 247/2005 interzice înstrăinarea cotelor părți indivize deținute de către membrii composesoratului unor persoane străine față de composesorat. Așa cum am arătat mai sus, orice persoană care nu figurează pe lista coproprietarilor este considerată persoană străină, indiferent de gradul de rudenie față de membrii proprietari.
Însă, în interiorul composesoratului, adică, între membrii composesori, cotele părți indivize comune pot fi înstrăinate. Legea nu prevede vreo formă obligatorie a înstrăinării.
Chiar dacă înstrăinarea între membrii composesori este permisă de lege fără îngrădiri, unele statute limitează înstrăinarea sub aspectul procedurii. Astfel, de obicei, coproprietarul care vinde trebuie să afișeze în scris intenția lui la sediul composesoratului și să indice prețul dorit. Trebuie să aștepte împlinirea termenului prevăzut în statut. Dacă se anunță mai mulți cumpărători, ei vor achiziționa partea vândută în cote egale. Asemenea prevederi sunt moștenite din statute vechi și sunt anacronice. Ele defavorizează vânzătorul și scopul lor este descurajarea înstrăinărilor.
Nerespectarea procedurii de înstrăinare prevăzută în statut poate atrage nulitatea relativă a înstrăinării. Înlăturarea prevederilor statutare care îngreunează înstrăinarea cotelor indivize între membrii coproprietari se poate realiza prin hotărârea adunării generale. Repet, legea nu prevede limitări în ceea ce privește înstrăinarea cotelor între membrii composesori. Ca de fiecare dată, când se necesită operațiuni juridice mai complexe, consider că se necesită asistența unui avocat cu experiență și specializat în domeniul composesoratelor.
Sunt statute care plafonează achiziționarea cotelor prin acte între vii. De obicei se stabilește un plafon de achiziționare între 5% și 10% din totalul părților indivize comune. Asemenea reglementări sunt preluate din statutele vechi, dar legea nu dispune asemenea limitări. Astfel de limitări statutare pot fi înlăturate prin hotărâri ale adunării generale. Însă, trebuie să precizăm, că, spre deosebire de cazul procedurii de înstrăinare se urmărește protejarea comunității de concentrarea averii în mâna unei minorități.